LEONARDO DA VINCI

______________________________________________________________________

Pentru omul modern, care coboar? în adâncurile materiei pân?  la  profunzimi
insondabile ?i atinge spa?iile cosmice cu viteze  supersonice,  Leonardo  da
Vinci  pare  s?  fie  o  personalitate  anacronic?.  El  este  totu?i   omul
Rena?terii, care a redat omenirii libertatea gândirii ?i mai  ales  este  un
om al Rena?terii prin aplicarea  gândirii  la  toate  domeniile  cunoa?terii
umane. El este un "uomo universale", incapabil s? se limiteze la  un  singur
domeniu al preocup?rilor, înv?luind toat? crea?ia cu lumina dragostei sale.


Mesajul  pe  care  ni-l  transmite  Leonardo  da  Vinci  este,  dincolo   de
celebritatea, de curiozitatea cu care a cercetat lumea, modul apropierii  de
oameni,  afectivitatea,  generozitatea,  solidaritatea  uman?.  El   propune
omului actual  modelul  form?rii  unei  personalit??i  armonios  dezvoltate,
realizând  echilibrul  gândire-sim?ire   prin   practica   artistic?,   prin
exersarea continu? a rezonan?elor afective, care s? nu lase sufletul  s?  se
usuce, s? r?mân? închis ?i sterp.


În prim?vara anului 1452 se na?te la Anchiano, lâng? Vinci,  între  Floren?a
?i Empoli, Leonardo da Vinci, fiul  notarului  Ser  Piero  ?i  al  frumoasei
Caterina. Despre Leonardo da Vinci, Francesco Melzi spunea c?  este  "un  om
asemenea c?ruia Naturii îi este cu neputin?? s? mai creeze un altul..."


Când împlini 7 ani, fu dat la ?coala din apropiere. Dar, în satul  Vinci  de
la poalele Apeninilor, educa?ia lui nu putea merge  prea  departe.  În  anii
ace?tia nu c?p?tase destule cuno?tin?e din c?r?i ?i de la ni?te  dasc?li  de
meserie. În schimb, va recunoa?te c? descoperise atunci un mare  adev?r:  c?
dasc?lul cel mai bun al unui artist ?i al unui om de  ?tiin??  este  natura.
Aici, în acest peisaj calm ?i armonios,  pictorul  de  mai  târziu,  care  a
în?eles cel dintâi c? peisajul trebuie s? oglindeasc? o  stare  sufleteasc?,
va c?p?ta înc? de pe acum acel echilibru despre care  vorbe?te  fiecare  din
operele sale.


A?a au trecut anii pentru Leonardo: înv??ând preg?tirea culorilor ?i  legile
perspectivei, desenând în sute ?i sute de schi?e tot felul de plante  ?i  de
vie?uitoare, studiind am?nun?it fiecare mu?chi al trupului  omenesc  -  dar,
în  acela?i  timp,  interesându-se  ?i  de  arhitectur?   sau   de   studiul
rezisten?ei materialelor,  c?utând  s?  se  l?mureasc?  cum  func?ioneaz?  o
ma?in? sau cum se dezvolt? o floare, încercând s? priceap? cum  s-au  a?ezat
straturile geologice sau cum zboar? o gâz?...


În toate lucrurile din jur caut? via?a - într-o macara ce prinde  via??  sub
mâna lucr?torului, într-o  problem?  ce  prinde  via??  sub  puterea  min?ii
matematicianului,  într-un  chip  omenesc  ce   prinde   via??   sub   dalta
sculptorului sau sub penelul pictorului.  Nimic  nu-l  pasioneaz?  mai  mult
decât s? caute s? priceap? minunea vie?ii.


Într-o sear?, cople?it de gânduri, tân?rul  a  adormit  ?i  a  avut  un  vis
ciudat.


Se f?cea c? în fa?a lui, mândra zei?? a naturii îi  ar?ta  firul  de  iarb?,
apoi omul, apoi nesfâr?itul cer înstelat. Apoi îi zise:


- Leonardo, î?i voi dezv?lui  toate  minunile  împ?r??iei  mele,  dar  cu  o
condi?ie: s? nu iube?ti nimic ?i pe nimeni altcineva decât pe mine... ?i  s?
nu-?i d?ruie?ti nim?nui sufletul ?i puterea min?ii decât mie...


- Dar cine e?ti tu? o întreb? tân?rul, înm?rmurit.


- Eu sunt ?tiin?a, ?opti zei?a cu privirea limpede  ?i  rece  ca  cristalul.
P?ze?te-te de furtunile oric?ror  patimi!  Fii  st?pân  pe  tine  -  ?i  vei
cuno?te secretul tuturor lucrurilor! Voin?a ta s? fie tare ?i neclintit?  ca
stânca, ?i atunci toate dorin?ele min?ii ?i se vor împlini! ?i vei  cunoa?te
paradisul fericirii de câte ori vei p?trunde câte una din tainele  lumii  ?i
ale vie?ii!


?i zei?a se f?cu nev?zut?, l?sând în urma ei  o  dâr?  palid?  de  lumin?...
Începea s? se lumineze de ziu?.


Leonardo se trezi înfiorat. Se gândi la drumul chinuitor de greu pe care  îl
chemase zei?a - ?i cu toate acestea parc? niciodat? nu se  sim?ise  atât  de
înt?rit suflete?te ca acum.


În curând, ajunge s? fie cunoscut de tot mai mult? lume  din  Floren?a.  Tot
mai mul?i florentini auzeau vorbindu-se de tân?rul care mânuia atât de  bine
sabia ca ?i penelul,  st?pânea  un  arm?sar  aprig  cu  priceperea  cu  care
mângâia coardele unei ?itere sau putea îndoi limba unui  clopot  cu  aceea?i
mân? cu care ?tia s? deseneze u?or farmecul unui surâs îngeresc.


Într-un tablou al pictorului Verrocchio, maestrul ?i dasc?lul lui  Leonardo,
tân?rul este rugat s? picteze un înger. Elevul nu a în?elat a?tept?rile:  de
cum a fost expus?  lucrarea,  lumea  a  început  s?  vin?  într-un  adev?rat
pelerinaj s? admire îngerul cu privire limpede  ca  seninul  v?zduhului,  cu
cârlion?ii buclelor aurii, cu  profilul  fin  al  unui  copila?  neprih?nit,
îngenuncheat într-o atitudine ginga?? de adorare ?i  aducând  un  moment  de
luminoas? armonie ?i o raz? cald? în atmosfera general? rece a tabloului.


Leonardo lucrase ?i o parte din peisajul de fond, în care cerul  luce?te  ca
argintul, brazii par de bronz,  iar  la  poalele  lor  se  a?tern  reflexele
catifelate ale apei cu o str?vezime de  cristal.  Mai  zugr?viser?  ?i  al?i
pictori peisaje, dar nici unul nu se ar?tase pân? acum a fi  îndr?gostit  de
peisaj  în  sine,  ci  îl  pictau  ca  fundal   necesar   compo?i?iilor   ?i
portretelor. Este poate pentru prima dat? în pictur? c? apare ceea ce se  va
numi mai târziu sim?ul romantic al peisajului, aici, în  acest  tablou  unde
for?a unui peisaj înc?rcat de sentiment apare  asociat  cu  zugr?virea  unui
moment sufletesc.


Proasp?tul me?ter din corpora?ia  pictorilor  florentini  descoper?  o  lume
nou?. Descoper? ?inuturile de vis menite s? dea un  nou  impuls  artei,  iar
descoperitorul s? ajung? - cum spune Cerot - "creatorul peisajului  modern".



A?adar, prima pictur?  pe  care  ne-a  l?sat-o  Leonardo  este  cuprins?  în
singurul tablou al maestrului s?u Verrocchio.


Totul î?i r?spunde, totul se leag?, totul se une?te  la  el  într-o  armonie
vie. Arta îl îndeamn? s? traduc?, prin mijlocirea seduc?toarelor  forme  ale
frumosului, sentimentele  cele  mai  ginga?e  sau  cele  mai  dramatice  ale
omului. În acela?i timp  îns?  curiozitatea  sa  nepotolit?  îl  împinge  s?
cunoasc?  toate  manifest?rile  naturii,  s?  studieze  cât  mai   am?nun?it
structura  tuturor  fiin?elor,  s?  p?trund?  cauzele  adânci  ale   tuturor
formelor vie?ii. În el tr?iesc, într-o armonie  des?vâr?it?,  doi  oameni  -
artistul ?i omul de ?tiin??. Unul caut? adev?rul în sinteza artei,  cel?lalt
îl caut? în analiza fenomenelor. Artistul din el lucreaz? cu intui?ia ?i  cu
imagina?ia, ceea ce îl va ajuta s? descopere ?i adev?rurile  ?tiin?ei.  Omul
de ?tiin?? din el lucreaz? cu observa?ia ?i logica, ceea ce îl va  ajuta  s?
înf??i?eze adev?rurile artei. Arta îl cheam? spre  lini?tita  contemplare  a
frumosului, ?tiin?a îl atrage spre vârtejul vie?ii. ?i fericita  îmbinare  a
artistului cu omul de ?tiin?? îi va fecunda întregul domeniu de crea?ie.


În paralel cu pictura studiaz? natura scoicilor  ?i  pe?tilor  pietrifica?i,
cursul apelor,  deseneaz?  schi?ele  unor  ma?ini  de  r?zboi  ?i  chiar  se
gânde?te la un dispozitiv de zburat pentru om,  se  perfec?ioneaz?  în  arta
muzicii ?i a sculpturii. Studiaz? apoi anatomia ?i mecanisnul  complicat  al
corpului omenesc, încearc? s? p?trund? mecanismul  cre?terii,  al  mersului,
al respira?iei, al vorbirii, al în?elegerii.


De la studiul anatomiei trece firesc la observa?ii  de  fiziologie,  iar  de
aici,  pe  nesim?ite,  la  nota?ii  de  psihologie,  alchimie,   astrologie,
matematic?, arhitectur?.


Leonardo îi înv??a pictura pe elevii s?i  cu  ajutorul  fabulelor,  pe  care
apoi le comenta. "Omul  trebuie  s?  în?eleag?",  îi  înv??a  Leonardo,  "c?
orgoliul  ?i  ignoran?a  dau  na?tere  urii  ?i  r?ut??ii,  a?a  dup?   cum,
dimpotriv?, în?elegerea ?i cunoa?terea dau  na?tere  iubirii  ?i  crea?iei".
"Cu cât cuno?ti mai bine, cu atât iube?ti  mai  mult",  spunea  el.  Contrar
Apostolului Pavel care  spunea  c?  "?tiin?a  vine  din   iubire",  Leonardo
afirm? ?i dovede?te prin opera întregii  sale  vie?  c?  "iubirea  vine  din
?iin??, iar cel ce ?tie pu?n iube?te pu?in".


"Nu uita?i niciodat?, îi  înv??a  pe  elevii  s?i,  c?  iubirea  este  fiica
cunoa?terii, iar iubirea e cu atât mai puternic?, cu  cât  cunoa?terea  este
mai temeinic?."


"A ?ti înseamn? a prevedea, a putea ?i a ac?iona, înseamn?  a  schimba  fa?a
p?mântului, a supune omului puterile naturii,  a-i  face  via?a  mai  u?oar?
prin inven?iile tenicii,  iar  prin  crea?ii  de  art?  a  i-o  înfrumuse?a.
Aceasta trebuie s? fie adev?rata  religie  a  creatorului  de  art?  sau  de
?tiin??."


Religia lui Lenardo era religia muncii, str?duin?a continu? întru  c?utarea,
înf?ptuirea ?i lauda acestei "Sfinte Teimi" a sa pe care o formau  Adev?rul,
Binele ?i Frumosul.  Legea  superioar?  a  existen?ei  umane  este  ac?iunea
creatoare prin care l?s?m în lume o urm? dup? ce nu  vom  mai  fi,  o  oper?
care prelunge?te existen?a ?i dup? moarte. F?r? acest continuu exerci?iu  al
ac?iunii creatoare, spiritul se corupe, asemenea apei  l?sate  în  p?r?sire,
asemenea fierului neîntrebuin?at pândit de rugin?.


Armonia arhitecturii suflete?ti a lui Leonardo da Vinci are drept temelie  o
nesfâr?it? bun?tate. Înc? la câteva zeci de ani dup? moartea  sa,  biograful
Vasari consemneaz? p?rerea contemporanilor spunând c?  "în  toate  ac?iunile
lui Leorado ap?rea generozitatea." O bun?tate care lua  uneori  forme  de  o
ging??ie duioas?, alteori naive, considerate chiar ciudate. De  pild?,  înc?
de pe când era tân?r, nu voia  s?  m?nânce  carne,  socotind  omorârea  unui
animal la fel de criminal? ca uciderea unui om, c?ci ?i omul,  ?i  animalul,
?i planta realizeaz? la fel minunea vie?ii. Se spunea  c?  uneori  se  oprea
din drum ca s? dea la o parte o  râm?,  ca  s?  nu  fie  strivit?  de  pasul
trec?torilor, sau c? alteori cump?ra din  pia??  porumbei  pentru  a  le  da
drumul  din  colivii,  s?  le   redea   libertatea.   Ciudate   gesturi   de
generozitate, într-o epoc? vestit? prin cruzimi ?i asasinate!


Leonardo da  Vinci  s-a  preocupat  în  mod  deosebit  de  redarea  cât  mai
expresiv? a chipurilor omene?ti cu ajutorul gesticii ?i al  mimicii,  creând
tipuri reprezentative atât  în  compozi?ii,  cât  ?i  în  portrete  ("Madona
Litta",  "Madona  Benois",  "Doamna  cu  hermin?").  Pictorul  î?i  plaseaz?
personajele în cadrul unui peisaj ciudat (o lume de vis cu stânci  selenare,
peste  care  plute?te  o  cea??  alb?struie,  transparent?),  urm?rind  prin
aceasta accentuarea expresivit??ii lor. Prima lucrare în care  este  folosit
acest  peisaj  caracteristic,   "Sf.Ieronim   în   pustie",   constituie   o
reprezentare sugestiv? a durerii solitare. Tehnica  clar-obscurului  a  fost
aplicat? în mod v?dit începând cu compozi?ia "Madona printre stânci"  (1483)
?i "Sf.Ana, Maria ?i Iisus" (1501-1502).


Compozi?ia frescei "Cina cea de tain?" (1495-1497), echilibrat? ?i  înscris?
într-un cadru de o mare  simplitate,  reprezint?  desf??urarea  dramatic?  a
reac?iilor psihologice ale personajelor în momentul tr?d?rii  lui  Iisus  de
unul din discipolii s?i. Leonardo da Vinci a  creat  compozi?ii  grandioase,
uneori pline de tensiune interioar? ("Adorarea magilor"),  alteori  agitate,
pline de dinamism, ca "B?t?lia de la Anghiari" (1503).


Capodopera artei sale portretistice este  "Mona  Lisa"  ("Gioconda").  Pe  o
figur? ginga?? ?i gânditoare de tân?r? femeie, pictorul a  surprins  surâsul
enigmatic ?i fascinant  care  oglinde?te  fluiditatea  vie?ii  interioare  a
modelului.


În lunile de iarn?, în primele luni ale  anului  1519,  b?trânul  artist  cu
trupul sl?bit ?i înf??urat într-o hain? lung? îmbl?nit?, ve?mânt  necunoscut
dincolo de Alpi, simte apropierea sfâr?itului. Se  prive?te  într-o  oglind?
?i vede un chip ruinat de om b?trân. Iat? rezultatul  unei  vie?i  de  munc?
supraomeneasc?, iat? rezultatul  unei  vie?i  de  renun?are,  a  unei  vie?i
închinate numai adev?rului ?tiin?ei, binelui, faptei,  frumosului  artei,  a
unei vie?i jertfite viitorului omenirii! ?i în timp ce î?i  prive?te  chipul
ce evoc? întregul trecut de înfrângeri ?i umilin?i, cu mâna  stâng?  fixeaz?
într-o sanguin? (cea de la Torino, de?i dup? unii speciali?ti anterioar?  ca
dat?) înf??i?area venerabil? a cercet?torului care a  pus  temeliile  atâtor
?tiin?e. Am?r?ciunea atâtor planuri mari neînf?ptuite îi  coboar?  col?urile
gurii, privirile adânci închid suferin?ele  geniului  neîn?eles  de  oameni,
iar  cutele  br?zdeaz?  o  frunte  înalt?  ce  ad?postise  mintea  cea   mai
cuprinz?toare a omenirii.


Cu toate c? n?d?jduise s? aib? acea moarte lini?tit? pe care o d? omului  "o
via?? bine folosit?" ?i con?tiin?a datoriei îndeplinite, ultimele sale  zile
se scurg foarte agitate. Prin fa?a ochilor  min?ii  i  se  deap?n?  întreaga
via?? ?i de-a lungul acestei vie?i nu g?se?te decât speran?e  spulberate  de
vremi ?i de oameni... Planuri m?re?e care n-au putut  prinde  fiin??,  opere
mari neterminate sau ruinate... ?i ma?ina de  zburat  ce  va  fi  înf?ptuit?
abia peste patru  veacuri  de  fiul  unui  popor-frate,  popor  despre  care
Leonardo poate c? nu ?tia mai nimic... ?i aceste cinci mii de pagini  r?mase
netip?rite, truda unei min?i pornite pe c?i  înc?  neumblate  de  nimeni  ?i
luminând  z?ri  neb?nuite,  pagini  sortite   s?   zac?   veacuri   întregi,
necunoscute omenirii... Pr?bu?iri, numai pr?bu?iri,  ?i  toate  acestea  din
vina oamenilor... Dar poate c? ?i din vina lui,  pentru  c?  în  înapoiatele
împrejur?ri  ale  prezentului,  voise  s?  aduc?   prea   repede   vremurile
viitorului... ?i pentru c? era cu neputin?? ca atâtea  visuri  mari  s?  fie
înf?ptuite înt-o singur? via?? de om... ?i omenirea, care va  trebui  s?  se
c?zneasc? din nou, s? o ia de la început, s? str?bat?  iar??i  de  la  cap?t
drumurile grele ?i chinuitoare  ale  atâtor  cercet?ri...  ?i  lutul  acesta
p?mântesc, trupul acesta neputincios, care nu-i  îng?duie,  m?car  acum,  în
ceasul al unsprezecelea, s?-?i pun? rânduial? în manuscrise... S?  le  poat?
transmite  viitorului,  s?  le  d?ruiasc?  luminii,  s?  vin?  în   ajutorul
omenirii...


Leonardo da Vinci a devenit de mult o  figur?  legendar?,  un  fel  de  erou
mitologic,  întrupând  extinderea   însu?irilor   umane   pân?   la   limita
posibilului, setea de cunoa?tere a lumii în toate direc?iile ?i  prin  toate
mijloacele, cufundarea în necunoscut f?r? prejudec??i sau re?ineri.


Arta pe care a practicat-o printre multele sale preocup?ri a fost pentru  el
mai pu?in o profesiune, dar mai ales modalitatea de a-?i exprima  atitudinea
de d?ruire  pasionat?,  dragostea  sa  f?r?  margini  pentru  cei  din  jur,
deschiderea f?r? rezerve fa?? de toate tainele lumii.


     __________________________________________________________________